Uite ce-ai făcut din mine

Nu, nu are nimic de-a face cu melodia lui T. Swift.
Este vorba despre mine, un mine în care, poate te vei regăsi și tu. Te-ai gândit vreo dată la cât de departe ai ajuns? Te-ai gândit vreo dată cât de mult te-ai schimbat într-o săptămână? O lună? Un an? Eu, da! Iar dacă tu nu ai făcut-o până acum, ar trebui să o faci la cel mai serios mod vorbind.
Până mai ieri eram acel ”copil gras” care nu ieșea din carapace să se joace cu ceilalți pentru simplul fapt că se simțea complexat și nu se putea integra ușor într-un grup, dar de ce? Pentru că nici măcar nu încerca. Mă voi referi la ”copilul gras” cu ”puștiul”.
”Puștiul” respectiv a trăit  mulți ani cu impresia că lumea e un loc super aiurea, un loc în care prieteniile sunt doar niște legături superficiale, iar posibilitatea de a realiza ceva erau reduse încă de la primele gânduri.
Timpul a trecut, ”puștiul” a crescut, a terminat școala generală cu aceeași reticiență de a se afirma, a urmat liceul unde lucrurile au luat o întorsătură radicală. A început să vorbească, a început să cunoască, a început să înțeleagă că un om poate avea niște idei cu care ceilalți nu sunt întotdeuna de acord. Iar, din acel moment a înțeles că e ok! E ok să nu fii ca ceilalți, e ok să gândești altfel, e ok să te exprimi așa cum vrei. Nu contează că ceilalți nu sunt pe aceeași lungime de undă, ce le pasă lor? Contează să fii tu de acord cu propria-ți persoană.

Sărind peste dramele copilăriei, ideea chestiei ăsteia pe care ”puștiul” se chinuie să o formeze în cuvinte este : “Acceptă-te și exprimă-te!”
Pentru a înțelege toată ideea asta de acceptare și exprimare e nevoie de timp și puțin ajutor. Acest ajutor eu l-am găsit în două carți, ”Magia” de Rhonda Byrne și ”How to Win Friends and Influence People” a lui Dale Carnegie. Vă recomand!
Mi-a luat destul de mult timp să mă trezesc din lipsa de încredere și din frica de a fi eu, asta până când am decis că pot mai mult și merit mai mult! Procesarea cărților, la fel, mi-a luat destul de mult, un an jumate mai exact, dar noul mod de gândire pe care l-am primit ca un cadou, aș putea spune, m-a transformat în totalitate. Uneori, sincer, nici eu nu mă pot recunoaște atunci când fac comparație cu vechiul eu.

Da, m-am lăudat destul de mult cu noul și îmbunătățitul eu, acum urmează întrebarea: “Eu cum pot să capăt acea încredere de sine despre care tot pălăvrăgești?”
Răspunsul e simplu și pe etape, așa că:
1. Acceptă-te, omule!
Da, am alunițe și cicatrici pe față, așa și? Dacă nu le-aș avea, nu aș mai fi eu.
Îmi place să mă îmbrac excentric. Super tare! Mie îmi plac șosetele colorate care au modele.
Îmi place să îmi petrec timpul mai mult singur, mai ales citind! Fă ce te face fericit/ă, dar nu uita să mai ieși din casă pentru puțină socializare.

2.Nu-ți mai face atâtea griji!
Știu o grămadă de oameni care se stresează pe cele mai banale lucruri posibile. Las-o baltă! Nu o să se schimbe cu absolut nimic o anumită situație dacă iți rozi unghiile 24 din 7. Totul se întâmplă cu un motiv! Lasă Universul să își facă treaba!

3.Habar n-am ce să-ți mai zic…
Expert în domeniu’ nu sunt, doar un tip cu tot felul de gărgăuni în cap care bate câmpii și vezi domnule că și-a făcut blog…

Ca să închei frumix (cică așa e la modă zilele astea)* nu îți recomand să te iei după mine, fă frate ce vrei, că doar nu ești liber degeaba! Peace to the world!
*nu e cool deloc, nu ai simțit ironia?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s