De ce?

Aparent, o întrebare simplă, nu-i așa? Fiecare are un ”de ce?” al lui, dar fie nu e băgat în seamă, fie e greu de răspuns.
Eu am un ”de ce?” mare care e împărțit în zeci, sute chiar, de bucăți, dar nu o să intru în detalii, mă voi referi la ” de ce m-am apucat de scris?”.

De ce m-am apucat de scris?
Marți dimineață, unii dorm, alții își beau cafeaua, iar alții sunt deja sătui de muncă. Apoi urmez eu, un tembel care bate tastele la un laptop vechi. Ce bleg! Aș putea sta bine mersi în pat, la un film, că deh, încă-s în vacanță. În fine, nu despre asta este vorba, vorba e că nu vreau să mai stau degeaba, nu mai vreau să aud de la nimeni, niciodată, că ”generația voastră nu e bună de nimic”. Vreau să fac o diferență!
Într-adevăr, munca pe care o depun aici e aproape nulă, nu hrănește copiii străzii, nu contribuie la majorarea salariilor, e un fel de apă de ploaie. Totuși am omis ceva, o mică contribuție pot avea și eu, nu e nimic material, mai mult o mică acțiune pe plan ideologic.

Am menționat în articolul trecut că nu sunt expert în domeniu de nicio culoare, nu vă îndemn să îmi urmați sfaturile, poate sunt idei pe care le-am învățat pe parcurs, într-un mod eronat, poate voi le percepeți altfel, e posibil.
Mă întorc la fraza ”generația voastră nu e bună de nimic”, sună urât, știu, dar am auzit-o de mai multe ori și, îmi pare rău (dar nu prea) că am fost nesimțit și nu am dat pe ea nici cinci bani. Eu nu mă simt (ne)bun!
Sunt eu disfunct că am alte principii? Sunt eu disfunct că mă ghidez după alte idei decât cele de acu’ două decenii? Și din nou: Sunt eu disfunct că am așteptări mai mari de la viață decât să am un trai monoton fără dorința de a-mi depăși condiția?
E posibil! Sunt disfunct! Știți voi, ”csf? n-ai csf?(sau era ”nai” legat, hmm…)”
Da, un nou Buddha a apărut pe piață, cumpărați cât e cald!

Așadar și prin urmare treaba stă în felul următor, cel puțin așa cred eu, fiecare generație a avut un mediu de dezvoltare de unde a preluat anumite principii, nu le mai enumăr eu că-s deja știute. Apoi a venit generația de după ’90 (eu de față), aștia-s cât de cât cu capul pe umeri, da’ nu prea. Urmează cei de după 2000 unde, cică s-au stricat rău treburile, greu de crezut.
Nu țin apărarea nimănui, nu zic că ”ai mei” sunt perfecți și îndreptățiți să calce strâmb, suntem diversificați și în ”orice pădure există uscăciuni”, dar cel puțin dați-ne o șansă!
Lăsați-ne să creștem și să ne facem toți vedete sau mai știu eu ce se mai vrea. Oricum, mai devreme sau mai târziu cu toții ne maturizăm și lumea e prea mică pentru atât de multe staruri, deci reprofilarea în domeniu e posibilă.

După atâtea idei înșirate, fără noimă, trag și eu o concuzie…sau mai multe:
Fă-ți treaba, ”tinere” cum știi tu mai bine!
Ai pretenții de la tine!
Urmează-ți instinctul, chiar dacă e posibil să o dai în bară!
Nu mai sta degeaba! Fă ceva!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s