Tu! Nu mai plânge!

Ies până la supermarket, se plânge!

Merg două stații cu autobuzul, se plânge!

Stau în parc la aer curat, se plânge!

Românie! Te rog! Nu te mai plânge!

Cam asta o să fac și eu acum, o să mă plâng că România se plânge, dar promit că e pentru ultima oară.

Oare de când am devenit atât de plângăcioși? Nu ne place aici, în țară, nu ne mai convine nimic, vrem marea cu sarea, dar ce facem pentru a schimba demersul lucrurilor? Nimic. Ah, mă scuzați, mergem să le spunem străinilor că la noi e nașpa. Urât!

Nu știu despre tine, dar pentru mine a devenit deja un chin să aud aceleași lucruri zi de zi. Cu toții aruncăm vina de la unul la altul și îndesăm în gâtul statului toată problema. Da, avem o conducere care lasă de dorit. Știm cu toții de corupția din capul statului, dar oare asta să fie problema de nu reușim să ne redresăm?

E mizerie pe străzi și în mijloacele de transport public! Of, statul ăsta a făcut dezordine. Nu, oamenilor! Noi am făcut asta! Noi nu păstrăm nimic,noi nu ne respectăm reciproc și avem pretenții să fie totul impecabil și la standarde europene.

Acum eu o să te rog ceva! Nu îți mai arunca ambalajele pe stradă! Nu îți mai lipi guma de scaunele autobuzelor și trenurilor! Nu îți mai expune operele de artă pe pereții clădirilor dacă nu ești profesionist și nu ai autorizație pentru asta. Te implor!

Ai noștri copii nu știu să mai respecte și să aibe principii morale. Mai știi când i-ai împins piciului ecranele în față ca să stea cuminte și să nu te deranjeze? Nu zic că e rău să știe să folosească tehnologia, dar moderația unde a fost? Internetul e extraordinar, ai acces la orice informație, dar pericolele care pândesc din lumea web sunt uriașe. Nu-i mai da rețelele sociale în mâini, mai bine petreceți timpul împreună într-un parc, mai bine discută liber cu el/ea și umple-i capul cu idei “plictisitoare” și “demodate” despre “cei 7 ani de acasă”.

În final mai spun de o chestie care a circulat destul de mult în mediul online și pe canalele de știri și care a fost destul de deranjantă. Citez: “eu nu muncesc pe doișpe milioane, prefer să mă plimb și să iau ajutor social”. Așa ceva? Cum de s-a ajuns la asta? Dați-vă jos din corcoduș! Dacă ești un om normal, cu studii medii, nu ai avut posibilitatea să studiezi mai mult și nu vrei să pleci din țară, ce au cei doișpe milioane? Strângi cureaua și mergi înainte! Dar ce e aiurea e faptul că imaginea de ansamblu a celor care zic asta e cam așa: au cel puțin 30 de ani, stau în casă cu mămica, poate și cu o nevăstuică și încă doi copii, mai fumează țigări de la moldoveni și pe deasupra mai sunt și mândrii de situația în cauză! Bravo!

Poate am greșit afirmând toate cele de mai sus. Poate nu-s încă destul de copt la minte  să știu cum merge viața. M-am trezit și eu vorbind.

Menționez că nu acuz pe nimeni, iar probabilitatea de a fi publicat informații eronate e mare. E posibil să primesc și înjurături cu duiumul, dar nu mă îngrijorez, de obicei acea categorie de compatrioți nu se omoară cu cititul.

Zi frumoasă!

De azi nu ne mai plângem!

//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js

(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({
google_ad_client: “ca-pub-8072239567466984”,
enable_page_level_ads: true
});

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s