Mediocru

Ce naiba se întâmplă?

Aceeași poveste în fiecare zi.
-mă culc la 10 jumate, mă trezesc la 6 jumate;
-beau aceeași cantitate de cafea în aceeași cană verde cu buline;
-arunc niște haine la nimereală(p.s.: nu port același tricou în fiecare zi, no worries) pe mine și pornesc spre facultate;
IMG_2002.jpg

-zi de zi merg pe aceeași parte a străzii;IMG_1970.jpg

-ascult același playlist de două săptămâni;
IMG_2015.jpg

-stau in primele bănci la cursuri, nu pricep mai nimic, omor timpul prin modul meu ironic de a fi, fac și câteva glume proaste la care râd doar eu, îmi place de mine, ce naiba?
IMG_1658.jpg

Sfinte!? Cum am ajuns în halul ăsta? Unde e excitement-ul de a trăi? Merg așa în derivă încât mă uit pe pereți și nu mă gândesc la absolut nimic. Am început a semăna mai mult cu un robot, sunt fixat pe ce am de făcut, teme in general( da, la facultate ai teme de îți vine să o iei la sănătoasa; scuze că v-am ruinat speranțele, liceenilor!) și pe nevoi pentru a-mi duce existența, dar în niciun caz pentru a trăi.

Mai palpitant de atât ce poate fi?
Ah, am mai făcut niște poze pentru Instagram ca să îmi expun life style-ul “perfect”, că până la urma urmei despre asta e vorba, să vadă dușmanii ce fancy ești.
IMG_1972.jpg

Socializare, ceva? Din părți, doar online și am ieșit în oraș de două ori intr-o săptămână, câte două ore, cu două persoane ( nu glumesc, atât de basic am ajuns încât să cronometrez și cât să stau pe afară).

Partea cea mai proastă?
Nu mai am energia să îmi pese sau să mă deranjeze de modul ăsta plictisitor de a viețui. Oamenii care mi-s prieteni nu au timp de mine și-s destul de preocupați cu problemele lor, deci mă întreb și sper să nu fie pe bune, oare asta e viața de adult ce mă așteaptă? Sincer, mă îngrozește ideea.

Ce vrei de la viața asta, “rebelule”?
Vreau energie! Vreau provocări care să îmi pună la încercare creativitatea! Vreau să văd lucruri faine ce se materializează pe ideile și munca mea!

Și ce nu mai vrei?
Nu mai vreau mediocritate! Nu mai vreau să văd oamenii din jurul meu atât de închiși în sinea lor! Nu mai vreau să văd creativitate distrusă de prejudecățile societății! Nu știu ce nu mai vreau, acum îmi debitează mintea prea multe idei, nu reușesc sa scriu atât de repede.

Mă opresc aici, cred că am ieșit prea mult din tipar azi!

Trăiți, oameni, nu doar existați!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s